Sesiune & more

Deja la jumatatea sesiunii, deja prea multe nopti nedormite, prea multe ore de somn restante.

Da, as spune ca e greu si da, e mult mai bine sa traiesti intr-un ritm mult mai relaxat.

Nu vreau sa mai aud in jurul meu ca nu e timp! Ar fi minunat ca ziua sa aiba 24 de ore si sa nu avem nevoie de somn. Dar daca vrei sa faci ceva, gasesti timp, trebuie doar sa ti-l planifici mai bine. De genul: eliminat pierdutul vremii la tv, pe net, fara a face ceva productiv, iesiri in oras, etc.

Daca vrei sa nu te plafonezi gasesti timp si resurse. Poti sa lucrezi full-time, sa inveti pentru examene, sa le treci cu note onorabile, sa te mai implici si in alte activitati extra-all that, sa mai scrii si pe blog din cand in cand, sa chatuiesti pe retele sociale, sa intalnesti oameni noi si poate, chiar si unii deosebiti, sa iesi cu prietenii, mai rar ce-i drept, chiar si sa iesi noaptea in club sa dansezi, sa iti faci propriile reguli. Se poate. E vorba despre a prioritiza activitati, a face un compromis, a te gandi la satisfactiile care vor veni din toate lucrurile pe care le faci, la ceea ce iti place, pentru ca asta te faci sa te simti implinit.

Asta e un post prin care ma incurajez pe mine insami sa o iau de la capat de maine. Sa gasesc un subiect pentru studiul imagologic si sa fac mai multe decat azi! :))

Nimeni nu a zis ca e usor. But this is the battle with life.

Povestea de joi seara

6 seara. Intru optimista pe usa bibliotecii universitare. Trec prin numeroasele etape, las legitimatia, iau cardul si cheia de la dulap, imi las haina, geanta, ma "blindez" cu telefoanele, cardul, agenda, pix etc, ma duc la calc si imi scriu codurile de la carti, imi aleg sala, locul si ma indrept catre lift. Apas. Astept. Se ridica cineva de la calculatoare si vine la lift.

"Trebuie sa apesi pe buton ca sa vina liftul."

"Am apasat, dar se pare ca nu indeajuns", e raspunsul meu.

"La ce sala mergi?"

"La sala 4" incerc sa raspund eu cat mai draguta. "Ahaa. La et. 2" Finally vine liftul. Intram. Domnul isi aranjeaza frumos bluza, parca ar vrea sa ma impresioneze si pentru cateva secunde isi ia atitudinea de "I’m the good guy". Nu pierde timpul si ma anunta ca trebuia sa declar ca am intrat cu cartea mea. Ii raspund "E doar o agenda. Stiam asta oricum." Ii zambesc, se deschide usa, am plecat.

Imi aleg o carte de la raft, si incerc sa captez toata info. Hmm, nu e chiar pe subiectul meu. Mai e si in franceza. 2 fraze citesc. Dar apari tu. Ptiu. Sunt la biblioteca si vreau sa citesc imi spun! Incerc sa evit flash-urile ce imi apar in minte. Mai citesc cateva randuri, iar apari, mai dau cateva pagini, poate o fi ceva mai captivant. Filme in capul meu. Fantasy time? Imaginatia imi joaca feste. Nu ma lasi in pace.

Trag aer in piept. In fata mea custodele se uita in calculator si zambeste. Vorbeste cu cineva, deci. Se chattuieste. E tarziu. I s-o fi luat si ei. Doar cateva locuri libere in sala. Plin de studenti. Un tanar cu coatele putin tocite se aseaza langa mine. Scrie incruntat ceva la laptop. Genul tocilarului, ai zice. Ma trezesc analizand ce face fiecare din raza mea. Vine si a doua carte. E un dictionar. In sfarsit. Transcriu un cuvant si explicatia lui. Ma opresc. Iaraaa! Inchid cartea! Pun capul pe masa! Vreau sa intru in povestea din capul meu si sa opresc totul. Sa te cert. Sa te bat. Sa pleci de acolo si sa nu te mai intorci. Ma sustragi de la lucruri importante. Revin. Fac poze la celelalte cuvinte. Abia astept sa termin sa ies afara.

E intuneric si aerul putin rece. Ma linisteste plimbatul asta. Nu vreau sa merg acasa. Dar nu am chef nici sa colind magazinele. Ce sa fac? Ma simt obosita, dar m-as plimba toata noaptea pe strazi.

Just another new media post

In timp ce lumea inca se mai gandeste la sarbatori, la cadouri, la cat de bine s-au distrat, cat de “bine” (mult) au mancat, cum sa faca sa dea burta jos ca sa intre in hainele pentru revelion, ce le-a mers bine anul asta si ce planuri ar functiona pentru 2010, eu citesc bloguri despre bloguri si ma folosesc in general de new media pentru a ma documenta despre..new (& social) media. J

Cu cat gasesti mai multe informatii, cu atat poti sa devii mai confuz. Putine teoretizari si diverse clasificari despre aceste tehnologii exista, iar acestea se pierd printre pagini de web, caci adevarate file printate nu exista decat pe ici pe colo (oricum nu in Romania). Daca acum cativa ani wiki, bloguri, podcast, social media si alte tehnologii online erau new media in afara, la noi putem vorbi linistiti de primii pasi ai comunicarii online ai mediului organizational. Ce-i drept se pot enumera cu usurinta avantaje si dezavantaje, fara sa fii vreun specialist in aceste tehnologii, dar cand te gandesti la mediul corporativ argumentele incep sa le cam scape printre degete oamenilor.

Poate fi greu de inteles pentru lideri ca new media nu e doar un trend, ci o platforma online cu mijloace inovative si eficiente. Asta daca stii cum sa le folosesti, sa asociezi fiecare canal si mesaj cu directia strategica pe care vrei sa o atingi. Ne-am saturat cu totii sa primim doar mesaje formale, oficiale, comunicate seci, marketing traditional, in care produsul lor e cel mai bun decat al concurentei. Ce ar fi daca mai multe companii ar incerca sa comunice cu publicul prin mai multe canale specifice, sa isi creeze o comunitate interesata, sa mentina legatura cu acesta permanent prin mesaje formulate intr-o nota mai degraba informala, intr-un limbaj degajat, care sa permita receptarea feedbackului si interactiunea cu publicul………….?

Puteti sa completati enumerarea, dar poate cel mai puternic argument care va va convinge de eficienta este avantajul competitiv al companiilor care folosesc aceste medii.

Vintage story

Un cadou cu adevarat special.

My December

Agitatie de decembrie, cozi interminabile la supermarket, musuroaie de oameni printre randuri..asta e luna cadourilor, a vacantei de iarna, a bucuriei sarbatorilor. Toata lumea scrie, vorbeste online sau offline despre sarbatori, chiar si media a inceput sa o ia razna.

Toata acest entuziasm al craciunului e deprimant. Cand stii ca ceea ce vrei e ceva ireal, ca magia sarbatorilor nu e decat o iluzie fara oamenii dragi langa tine, ca toate luminitele si decoratiile iti lumineaza sufletul doar atunci cand te bucuri de ele impreuna cu ceilalti, cand cadourile iti aduca atat de multa bucurie, dar nu vin de la cine te astepti, cand toti ceilalti se relaxeaza si tu mai ai treaba, cand ce faci nu e bine, trebuie refacut si completat, cand cei din jur nu te inteleg si fugi sa plangi in baie, cand sfintele sarbatori li se par o superficialitate, doar o poveste pentru copii, cand nu mai ai pe nimeni sa-ti inveseleasca zilele astea, cand nu mai faci parte din poveste anilor trecuti si cele ce deveneau traditii raman doar amintiri...

Hard to step out of this reality.