9 iulie 2009

In drum spre casa


Un weekend prelungit acasa era exact ceea ce aveam nevoie pentru o recuperare. Posibil sa-mi revina deprimarile odata intoarsa in Bucuresti. Dar asta e alta poveste.

Mi-am lasat cartea din mana de la Pitesti spre Valcea, caci nu mai admirasem de mult peisajul. E o adevarata fericire pentru ochiul uman sa se desfete cu aceste privelisti: campii, dealuri, vai, padurea deasa, muntii in departare. Mii de nuante de verde, floricele mai degraba galbene, un cer albastru si cate un nor inocent, alb, pufos, ca vata de zahar. Cum sa nu te relaxezi, cum sa nu te bucuri? Te simti inspirat si iti vine sa iesi din autocar si sa zburzi pe acolo printre buruieni. Sa te simti liber, descatusat. In astfel de momente esti neputincios caci cuvintele par mai presus de tine si iti rad in fata ca nu esti in stare sa exprimi exact ce vrei, ce vrezi, ce simti. Imi venea atunci sa scot laptopul sa scriu ceva.

Dar am abandonat ideea, doar pentru a-mi sprijini mana in barbie si a-mi atinti ochii pe geam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu