13 septembrie 2009

I hate being disfunctional!


Duminica dupa-amiaza. Iesire cu bicicletele. Data trecuta nu am fost in stare sa invat sa tin ghidonul drept. Am incercat. Da, stiu, veti spune ca e o banalitate sa mergi cu bicla. Well, not for me. Nu am invatat cand era timpul si acum nu mai are cine sa ma ajute sa ma echilibrez.

Asa ca azi, fetele, grijulii si atente ca intotdeauna, mi-au adus rolele. M-am dezechilibrat pe ici, pe colo, mai ales la inceput, ca doar sunt ani de cand nu am mai mers pe role. Doar ce am mai patinat cate putin iarna. Fricoasa cum sunt de fel, sau nu stiu de ce, frana mi se pare mai degraba un obstacol si un adevarat dezechilibru. Asa ca mai bine sa nu fie nimic in calea mea. Pomii si stalpii imi sunt prieteni in astfel de situatii. Fie. M-am dezamoritit, am alergat si eu pe langa bicle, mi-am luat avant, m-am bucurat de lume, de agitatie, de un puls mai rapid etc.

Herastrau. Panta in fata mea. E mare? Ooo da, e. Sau poate ca nu. Hai ca o fac si pe asta! Wooooaw ce tare ma misc! N-as fi putut alerga niciodata asa repede cu piciorusele mele. Aerul imi vine in fata si parul zboara-n vant. O sa fie ok? Unde o sa ma opresc? Gasesc eu ceva. Ce e aia? Nuuuu. Nu se poate! Denivelare, asfalt spart pe o portiune mare. Hmm. Sa sar? Imposibil. Vad eu cum fac si trec peste. Viiiiin. Cred ca oamenii imi citesc groaza pe fata si se tem. 2 batranele se gandesc ca asa-mi trebe. Buuuuuf! Asta am fost eu! Trantita pe astfalt! Cu mana la spatele intepenit de durere si parul peste fata. 2, 3, 4 (cine stie cati) oamenii ma ajuta. „Nu te misca! Te mai doare? Sa te masez. Hai sa te ridici. Descalta-te! Chemam SMURD?“ Whaat?? Smurd? Nuuu. Imi trece. Ma ridic in picioare, asa tremurande cum mi-erau, imi iau adidasii si ajung pe o banca. Iara le-am stricat dup-amiaza fetelor, imi zic! Imi dau seama ca ma doare mana dreapta. Mai rau. Si mai rau. Incepe sa se umfle.

In final, am ajuns la urgente, formalitati, plimbare de la o usa la alta, oameni recalcitranti, un deznodamant: „ Ai doar o entorsa. Sa o lasi mai moale cu mana“.

Uite asa am ajuns sa stau si cu mana infasurata.

Urasc durerea. Urasc sa nu pot sa-mi folosesc mainile in mod normal. I hate being disfunctional!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu