13 martie 2011

Viena, partea 1: Orasul



Aseara m-am intors de la Viena (cu un scop despre care am sa va spun intr-un post viitor) si abia acum am putut sa respir putin si sa va povestesc, pe scurt, experienta unui oras civilizat.

Prima data la Viena. Inainte de aterizare, prima impresie, hmm..e mare. Fum iesea din cateva locuri in oras, si nu, nu era foc, ci erau rafinariile, poate chiar si cateva fabrici. Imediat apoi imi spune o colega ca orasul e destul de poluat, mai ceva ca la noi.


Ploua. Am avut cateva ore libere, cat sa intram pe MariaHilfe Strasse, the right place for shopping. Acolo unde magazinele de la noi ar fi parut jucarii pe langa vitrinele imense, iar interiorul lor pustiu pe langa forfota dinauntru. Branduri cunoscute si consumerism, consumerism...

In alta zi, am reusit sa mergem de-a lungul “ringului”, zona care marcheaza centrul istoric si turistic, unde intalnesti tot ce e important si tine de istorie & arta: biserici impunatoare, catolice, cu arhitectura gotica, palatele imperiale in stil baroc ale habsburgilor, muzee simetrice, recunoscuta Opera, primaria intr-o cladire pe care ai paria ca este catedrala, Universitatea, malul Dunarii, etc. Si toate astea nu ar fi decat niste cladiri impresionante (prin impunere, grandoare, arhitectura, mod de iluminare) daca nu cunosti si povestea din spatele lor. Povestea da viata locului si te fascineaza.
Nu am apucat sa vizitez nimic inauntru, in afara de Stephansdom, Biserica Sf. Stefan, unul din punctele de referinta ale Vienei si biserica unde “maiestatile lor” se casatoreau, al carei nume, dupa cum vedeti, nu mi-l aduc aminte. Dar sirul de povesti in jurul caruia si-a construit un discurs ghidul nostru m-a facut sa ies din sfera aceea a unei fiinte neputincioase care se uita, casca ochii la cateva obiecte reci, care nu spun mai mult decat frumusete (nici asta nu e putin lucru). Iar povestile despre gloria si intrigile imperialismului mi s-au parut cele mai interesante.
Pe langa istoria si magazinele impresionante, care evident ca nu strica arhitectura cladirilor, parca te izbeste in fata curatenia de pe strazi, mersul linistit al austriecilor, magazinele de suveniruri foarte limitate, dar desele ocazii de a comercializa un nume: Mozart si ciocolata. Si pe langa asta gradul de civilizatie, care se reflecta chiar si prin simpla folosire a scarilor de la metrou, cum ar fi stationarea intotdeauna pe partea dreapta, indiferent daca e aglomerat sau nu e nimeni in jur. Sa o vad pe asta si la Bucuresti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu