12 noiembrie 2011

Energie pozitiva


Ma trezesc la 5, alerg 60 de kilometri… cam asa incepe o zi de antrenament pentru Toma Coconea, omul care a castigat locul 2 la competitia de aventura Red Bull X-Alps, a facut peste 800 de km pe jos de la Salzburg la Monaco si multi altii in zbor (cu parapanta).

Dupa ce ii asculti povestea, nu doar ca iti vine sa te ridici de pe scaun sa il aplauzi, dar vrei sa faci ceva maret, sa iti depasesti existenta mediocra si lipsita de provocari. Suntem multi cei care nu am putea face ce face el, asta e clar, dar povestea lui nu e altceva decat un indemn catre noi toti cei care ne plangem de diferite lucruri.  
Stam fixati intr-un scaun cel putin 10 ore pe zi, ne e lene sa mergem 15 minute pe jos si ne gandim la lucrurile care ne plac ca fiind doar „foarte tari”, dar ne raman totdeauna proiectate ca idei/atitudini de admirat, fara sa avem indrazneala sa traim si sa le simtit pe pielea noastra. Pentru corporatistii de astazi, omul aceasta poate parea nebun, la fel ca altii care au imbratisat un stil de viata altfel decat cel dictat maselor de mediul corporatist-politico-social. Cati dintre voi chiar aveti curajul sa treceti peste orice obstacol pentru a va implini un vis/o pasiune?

Au fost multi speacheri la TedxBucharest anul asta, care traiesc viata intr-un mod extraordinar, pentru ca la un moment dat au luat decizia de a face ce trebuie, adica ce stiu mai bine si ce le place. Dupa astfel de povesti, te simti incarcat cu energie, sau cel putin asa mi se intampla mie. Dupa discursul (structurat, dar si cu glume si expresii „de ale casei”) lui Mru Patel, nu ma gandeam decat la cateva cuvinte: change, positive attitude, positive energy. Cu aceste cuvinte in minte si cu adrenalina pornita deja din sange, cred ca poti avea o rata de succes destul de mare in ceea ce faci.

Astfel, nu simti chinul, apasarea de a rezolva un lucru, vei avea poate un loc de joaca, un loc de recreere in care te vei desfasura. Locul de joaca, de incercat si expus idei, se aplica mai ales pasionatilor si creatorile de arta, indiferent de arie, de la desen la arhitectura ori design..de pantofi. Am avut (din nou) acel regret ca la noi in Romania nu exista spatiile de joaca necesare, desi avem idei si jucarii.

Discursuri, carti sau filme inspirationale am tot vazut cu totii; ne imbatam pentru cateva zile cu dorinta de a schimba ceva in bine, in noi, dar ne aducem aminte ca sunt doar niste scripturi acolo, iar noi niste fapturi ordinare. De data asta, am auzit nu discursuri marete, ci exemple de viata de la autorii lor, reale, originale, ne –editate de specialistii in arta discursului sau PR-isti.

Am plecat aseara de acolo cu gandul ca a doua zi ma voi trezi determinata sa ma gandesc la lucrurile care imi plac, pe care vreau sa le fac si voi trece la actiune, voi incepe sa fac cat mai multe posibil, fara sa ma mai impiedic in justificari inutile care ma retin. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu