13 ianuarie 2012

Arta de a ma seduce


Mi-ai spus zilele trecute: vezi ca ai cam uitat sa impartasesti ganduri de ceva vreme.
M-am gandit, ah, bloggerul din mine moare incet; stiam ca nu mi-am mai trimis gandurile pe net si le-am pastrat mai mult pentru mine. Asa ca am raspuns, aproape imediat, ca le impartasesc doar cu anumite persoane (asta nu-i un raspuns bun pentru un blogger profesionist sau social media professional, dar asta e alt subiect).


Mi-am adus aminte aseara de frantura asta de discutie si asta poate pentru ca ti-as impartasi multe ganduri, poate mai putin importante, idei trecatoare si chestiuni simplistice din viata mea de corporatist ori de student masterand, dar si chestiuni personale, din seria framantari interioare. Asa ca iti scriu acum, aici, pentru ca vocea nu ti-o aud la telefon si nici macar sunetul de mesaje de la telefon nu se mai aude.

Si stii ca imi place sa ascult, sa te ascult pe tine cum imi povestesti din viata ta, evitand frumos, atent detalii. Zambesti cand ajungi la un subiect mai palpitant, ah si ce simpatic zambesti, stand asa relaxat, sprijinindu-te in mana. Si apoi schimbi directia discutiei iscusit, aproape calculat, pe un taram cel putin la fel de interesant, doar pentru a se pierde usor ideea de la care am plecat in sirul de cuvinte apetisante si in soapte. Uneori iti zic, alteori trec cu vederea si ma las cuprinsa de tot ce-mi zici, iti absorb ideile din cateva clipiri.

Am ignorat deseori partea rationala, mi-am zis ca e de ajuns pentru chestiunile profesionale, si am sfarsitul anul / am inceput anul asta emotional, pentru ca ma atasez usor de oameni, pentru ca intotdeauna m-au tentat experientele noi, pentru ca vreau sa incerc sentimente, sa cunosc oameni si lumi diferite. Si tot incerc sa ma departez de rational, de „asa se face”, de structura mea organizatorica, calculata, programul meu planificat, sa ma rup de obisnuitul unei ..hmm, oare pot sa o numesc relatie?

Nu stiu daca lucrurile care se intampla acum sunt in regula, pentru mine. Ti-am zis ca nu stiu exact ce vreau. De la tine. Am acceptat o provocare, simtind entuziasmul noului, dar mi-e greu sa ma hranesc doar din spontaneitatea momentului si imprevizibilele nopti lungi. Nu stiu sa zic daca esti sau nu un artist, dar cu siguranta cunosti bine o anumita arta, arta de a seduce si nu ma refer la metafora lui Mucchielli.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu