6 septembrie 2012

Sfarsitul verii cu RHCP


Dupa un semi-festival ca o vacanta, SummerWell, intr-un loc atat de poetic incat niciun alt nume nu i s-ar fi potrivit asa bine si dupa un spectacol Lady Gaga la care nu m-as fi vazut niciodata, dar pe care ma bucur enorm ca nu l-am pierdut, am simtit sfarsitul verii. Red Hot Chili Peppers. Biletul meu statea cuminte de luni bune in sertarul de la birou, asa ca de data asta am stat cu BdV doar inainte de concert.


RHCP e genul de formatie pe care o recunosti din 10.000, nu ai cum sa ii gresesti stilul. Eu cred ca peste 10 ani o sa ne inghesuim iarasi sa mergem la concerte cu ei.

Imi aduc aminte cum stateam cu telecomanda in mana, pe vremea cand internetul nu era “totul”, si ma bucuram la sunetele RHCP de pe MTV. Fata lui Antony imi ramasese mult timp in minte, asa cum era el in “Under the Bridge”, cu plete, alergand atat de corect si usor cam vizionar in rest. Trebuie sa recunosc ca saptamana trecuta a fost cu mult mai interesant. Si piesa suna parca mai bine, iar el arata intr-un mare fel.




Flea mi s-a parut mereu nebunul formatiei, genul de om pe care-l iubesti pentru energia sa; cu toate astea, din cate am citit eu despre ei a fost cel mai constant si nu a parasit niciodata trupa din cauza dependentei de droguri. Amuzant si energic ca intotdeauna a incheiat concertul de pe 31 august, de pe National Arena, dupa toate miscarile si mersul in maini, cu un speech aproape sentimental.

Cu Branzan alaturi, cu multa lume cunoscuta in “arena” si ceva inghesuiala, am strigat, sarit si m-am agitat vreo 2 ore. Ma mai ridicam din cand in cand pe varfuri ca sa ii vad bine, direct pe scena, nu pe ecran. Intotdeauna mi s-a parut ca e un alt sentiment cand privesti artistul/ formatia direct pe scena, ii vezi cum vibreaza. Ecranul imi da senzatia ca ma uit la tv, doar ca se aude mai bine. Dar de fapt, concertul asta nu a fost asa, ci mi-a dat impresia ca ar fi fost filtrat prin instagram.   

In plus, se auzea asa clar (unde am stat eu), iar in momentele cand tot stadionul canta melodiile odata cu band-ul ti se ridica parul de maini. A trecut mult, mult prea repede.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu